Citeam mai devreme un articol si imi sare in ochi expresia: "dragoste neconditionata", expresie pe care nu am intzeles-o inca.
Trebuie sa explic ca nu ma refer la dragostea mama-odor, tata-odor sau odor-odor...asta este altceva.
Ma refer la acea "dragoste neconditionata" dintre 2 straini de sange.
Nu inteleg cum poti iubi neconditionat pe cel de langa tine. Te bate, dar tu suportzi pentru ca il iubesti. Te inseala, dar tu treci peste pentru ca o iubesti. Te trateaza mizerabil, dar il iubesti pentru ca ai tampita idee ca o femeie trebuie sa suporte si ca asta e "crucea" ta.
Cum poti sa iubesti un asemenea om??? Ce este de iubit la un asemenea om???
Este vreo reactie chimica in strafundul creierului uman de te face sa iubesti o canalie???
Iubesti felul cum se uita la tine. Iubesti senzatia ce o creaza privirea, atingerea, soapta lui/ei.
Iubesti grija fata de tine. Iubesti ticurile si expresiile ei/lui.
Iubesti felul cum doarme. Iubesti sunetul pe care il face cand se trezeste.
Iubesti ca nu uita un detaliu. Iubesti ca uita gafa de aseara.
Iubesti ca e la un telefon distanta si ca la orice ora e gata sa vina sa te linisteasca.
Iubesti ca te face mai puternic/a doar prin faptul ca e acolo.
Iubesti zambetul pe care il scapa cand nu vrea sa o faca.
Iubesti micile ciondaneli care fac viata mai picanta. Iubesti ce urmeaza dupa ciondaneli.
Iubesti ceea ce vezi, auzi, simti ca te face sa te simti bine.
Cand te loveste sau iti vorbeste mizerabil ce iubesti? Sau iubesti cele de mai sus, treci peste pentru ca face parte din viata si trebuie sa faci compromisuri???? Asta nu e compromis. Compromis = lasi tu, lasa si ea/el.
Nu inteleg "dragostea neconditionata"...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Singura explicaţie logică e că unele femei iubesc s-o încaseze. ;)
Atunci nu sunt femei ale secolului XXI. Din punctul meu de vedere nu sunt femei...
Hai totusi sa nu o dam in sexism. Cretinismul de gen nu le este rezervat doar femeilor. Desigur, in general, in cazul abuzului fizic in cuplu, ele sunt cele care beneficiaza.
Oricum, sunt foarte multi barbati care trec prin acelasi lucru ca femeile. Diferenta e ca in societatea noastra disfunctionala (in care pretindem ca suntem oameni ai viitorului dar de fapt traim cu fricile si "legile nescrise" ale trecutului si in general dam iesire la aproape toate pornirile animalice pe care le avem - cui vrea sa-mi demonsterze contrariul ii urez sa faca buba neagra) regulile ne dicteaza ca barbatul care se plange (in general) si barbatul care se plange (in sensul ca discuta public sau mentioneaza probleme, in special in ceea ce priveste viata amoroasa) este slab, demn de batjocura (daca esti femeie si nu poti intelege treaba asta, imagineaza-ti cum ar fi sa fii vazuta cu sotul alteia si ce ai simti cand se afla) si trebuie inlaturat, ostracizat, marginalizat si cel mai probabil castrat. In unele cazuri (aici depinde de gravitatea abuzului - i.e. nu putem compara un el/o ea batut(a) cu o ea/un el inselat) asta e mult mai trist decat in cazul femeilor; e obisnuit ca femeile sa discute toate detaliile mai mult sau mai putin sordide cu prietenele ei (da, si femeia secolului 21 - care blogeritza nu e :D), lucru care, sa fim sinceri, e sanatos, deseori ajuta prin solutii neasteptate, si, in cel mai rau caz ofera posibilitatea de a "scapa de presiune" in ceea ce priveste problemele cu ajutorul sustinerii morale si emotionale oferite de prieteni.
In concluzie, hai sa fim seriosi. Problema abuzului, desi sunt de acord ca este mai grava pentru femei, este prezenta si la barbati (din articol se subintelege intr-un fel ca tu consideri ca doar femeile sufera de "dragoste neconditionata"), doar ca, datorita societatii in care traim, problema barbatilor ramane mai putin vizibila pentru ca slabiciunea de gen ar blama barbatul in ochii societatii, desi societatea in sine a creat problema (suntem animale foarte interesante).
In finalul finalului, dragostea neconditionata exista, o dovedesc miile si miile de femei care stau in continuare cu sotul/prietenul abuziv, si altele mii de barbati care nu isi parasesc prietena la fel de abuziva (desi, cum am convenit in comentariul initial, in general abuzatorul acesta nu ia forme violente fizic) si care nu o fac din cauza fricii unei blamari sau a nesigurantei materiale si dependentei de abuzator ci doar pentru ca sunt chiar indragostiti (e dragoste bolnava, e relatie codependenta intr-un mod foarte foarte foarte ilogic si murdar, dar e - si cel mai adesea evolueaza din dragoste "curata").
Sunt acestia oameni ai secolului XXI??? Logic ca sunt; anacronismele sociale sunt rare si intotdeauna inlaturate rapid, omenirea in final parand sa functioneze pe principiul democratiei "pure" (majoritatea conduce); ori daca acest fenomen continua sa existe in societatea contemporana, nu poate fi un anacronism, altfel ar fi fost demult inlaturat si depus in istorie ca o pata mai intunecata a acesteia. In plus, ca sa mai fac o mica falsitate logica, daca nu ne-am mai fi manifestat violenta launtrica in modul acesta, unde ar fi fost canalizata (nu ca am avea putine moduri de a fi violenti, lucru care aparent ne place foarte mult, doar ca daca inchizi un robinet, presiunea la celelalte creste in general)?
PS si disclaimer: Parerile si opiniile nu imi trebuie luate de bune si nu necesita neaparat comentariu.
PS2: Nu va asteptati la raspuns la comentarii (if any) :D
Abuzul poate lua si alte forme.. si nu este prezent doar la barbati, ci si la femei... asa ca, ceea ce scrii tu este doar picatura dintr-o mare de comportamente.
Trimiteți un comentariu