...la concluzia asta am ajuns eu mai demult insa...
Tot timpul se gaseste cate ceva de facut, de reflectat si nu mai reusesc sa am grija de mine. De multe ori uit ca inafara de corp si minte mai este si un suflet de care sa am grija. Si acest suflet chinuit de toate cele ce il inconjoara sufera in tacere, nu zice nimic. Cand oboseste ofteaza, oftez si eu alaturi de el Tanjeste si el dupa o plimabare spre nicaieri, dupa o carte citita pe o banca in parc, dupa o iesite in natura, dupa o conversatie cu mine insami...
Am nevoie de aceste lucruri insa din nou ma lovesc de aceeasi problema "cand?" Si la fel ca de multe ori am acelasi raspuns: "dupa ce termin cu..." numai ca se termina si incep altele
Trist...ma intreb cat o sa o mai pot duce asa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu